Aceste cuvinte au aparut intr-o dimineata scrise cu marker negru pe geamurile usii de la intrarea blocului unde locuiesc.
Au aparut ca protest impotriva intentiei unui intreprinzator de a deschide o firma de pompe funebre intr-o garsoniera de la parterul blocului.
Lupta de rezistenta s-a dat pe toate fronturile- in incinta, pe holurile blocului, in sediul asociatiei de proprietari.
Agitatia s-a mai potolit cand pe aceeasi usa a aparut un anunt postat de presedintele asociatiei de proprietari. Acesta aducea la cunostinta proprietarilor ca garsoniera nu va avea alta destinatie, decat cea de locuinta, daca proprietarii din bloc nu isi dau acordul. Acest acord nu cred ca afost cerut si cand garsoniera a fost sediul unui magazin alimentar, al unui cabinet stomatologic sau al unui cabinet de pediatie.
De ce ” nu sicrie” ?!
Pana au aparut firmele de pompe funebre, cele mai de fite sicrie erau cele din lemn simplu date cu bait si „ornate” cu forme facute cu pistolul de lipit sau letconul. Dupa aparitia acestora, sicriul sub 500 ron nu da bine la imagine.
Nu esti apreciat in mica ta comunitate daca nu ai un loc de veci, in cimitirul din centru, avand pretul cat al unei garsoniere, compus dintr-un cavou pentru cel putin doua persoane, peste care este asezata o lespede din marmura sau mai nou, din granit. Oare in ce se va odihni raposatul daca nu intr-un sicriu?! Si nu in orice fel de sicriu, ci in unul de cel putin 500 ron.
Vederea unui sicriu oricat de scump ar fi nu iti da o senzatie prea placuta. Dar nasterea e primul pas spre moarte. Important este ceea ce facem intre ele. Pentru crestini, in general , vederea unui sicriu nu ar trebui sa le dea fiori reci pentru ca moartea nu este decat inceputul unei vieti vesnice, intr-un loc plin de verdeata, unde nu exista intristare si nici durere.
De ce ” nu sicrie”?!
Pentru ce ne mai inghesuim evlaviosi la toate moastele sfinte care vin in oras? Oare nu pentru a saruta si a ne ruga la racla ( sicriu) sfanta in care se afla, pentru ajutor, iertare, mantuire?!
blogdeviata 